heleșteu sn [At: (a. 1648) IORGA, D. B. I 78 / V: (reg) elestău, el~, eliștiu, halaș~, halaștău, haliștău, hălăștău, hăl~ / Pl: ~eie, (îrg) ~taie / E: mg halastό] 1-2 (Bazin cu apă sau) iaz din stăvilirea unei ape curgătoare, pentru creșterea și reproducerea peștilor. 3 (Pex) Lac. 4 (Reg) Noroi.