HERGHELIE, ERGHELIE sf. 1 Mare număr de iepe cu armăsarii lor ce se țin pe cîmp pentru prăsilă (🖼 2531): cirezile și hergheliile umblau slobode pe imașuri (VLAH.); să te duci să-mi aduci herghelia de iepe, cu armăsarul ei cu tot (ISP.) ¶ 2 Ⓕ Ca termen de ocară, adresat unei femei: ajungă-ți de-amu, herghelie ! (CRG.) ¶ 3 Locul unde se cresc cai și se ocupă de prăsila lor [tc. hergelè].