Definiția cu ID-ul 712096:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
hibă, -e, s.f. – Cusur, defect: „Că în ceasu’ ce-o născut / Nicio hibă n-o avut” (Ștețco 1990: 76). – Din magh. hiba „greșeală, eroare; defect”. Cf. germ. Hieb „lovitură, crestătură” (Țurcanu 2005).