HODOROGIT, ODOROGIT I. adj. 1 p. (H)ODOROGI ¶ 2 Stricat, hîrbuit, dărăpănat: nu găsi decît un tron hodorogit (ISP.) ¶ 2 Ⓕ Prăpădit de boală sau de bătrînețe, șubred: e el cam ~, și cam aduce din. picior (VLAH.). II. sbst. = HODOROGEALĂ: mă deștept în ~ul scoarțelor de la car (S.-ALD.).