HOINĂREALĂ, hoinăreli, s. f. Faptul de a hoinări; plimbare fără țintă. Vremea era parcă făcută pentru o hoinăreală în doi. V. ROM. septembrie 1953, 91. I-a simțit înclinați mai degrabă spre hoinăreală prin livezi... decît spre trebi serioase. GALAN, Z. R. 177. Se ținea de hoinăreli înainte de a intra în mișcare. PAS, Z. II 10. Era un admirabil tovarăș de vînat, de călărie, de înot și de hoinăreală pe cîmpuri. C. PETRESCU, S. 110.