HOJMA adv. (Mold., Bucov.) Mereu, într-una, neîncetat; pururea. Cetatea nu era departe; se zărea deslușit cu tunurile și meterezurile ei în brădet, subt vulturii care hojma o străjuiau. SADOVEANU, F. J. 531. Hojma tolocănește pentru nemica toată, curat ca un nebun. CREANGĂ, P. 252. Ochii lui hojma clipeau. NEGRUZZI, S. I 140. Variantă: hojmă (SBIERA, P. 243) adv.