HOLDIȚĂ, holdițe, s. f. Diminutiv al lui holdă. Iar după ce-a semăna Și s-a face holdița Și la secerat l-oi da. MARIAN, S. 76. Eu pe Vidra o-am lăsat, Colo-n capătul de sat, Secerînd holdițe coapte, Legînd snopi pînă în noapte. BIBICESCU, P. P. 322. Badiu care-mi place mie N-are casă, nici moșie, Numai peană-n pălărie; Nici o brazdă în holdiță, Făr’cămașă cu altiță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 39.