holocen, ~ă [At: LTR / Pl: ~i, ~e / E: fr holocène] (Glg) 1-2 a, sn (Referitor la) ultima epocă a cuaternarului, care se caracterizează prin instalarea la suprafața Pământului a actualelor zone de climat, de floră și de faună Si: aluviu. 3 a Care este specific holocenului (2). 4 a Care aparține holocenului (2). 5 a Care provine din holocen (2).