HOLTEI s.m. (Mold., Trans. N) Bărbat tînăr necăsătorit. A: Holteii cei cu părinți să dea cîte cincizeci și cinci de părale. NECULCE. Fiind ficiori mari holtei și foarti isteți din fire. H 1779², 91^r. C: Cîntece cîmpenești . . . făcute de un holtei. . . pintru voia fetilor. CÎNTECE (titlu); cf. CÎNTECE, 8^r. Etimologie: ucr. holtjaj.