horcăi vi [At: PANN, E. II, 49/2 / V: ~coi, ~coni, (rar) horăcăi, ~ăni / Pzi: hor~, (rar) ~esc / E: horc + -ăi] 1 (D. oameni) A avea respirația grea a celui aflat în agonie Si: a hârcâi (3), a horăi (1), a horcoti (1), a horogi (1), a hrocoti (1), a hropoti (1). 2 (Reg) A sforăi. 3 (Reg; d. intestine; îf horcoî) A chiorăi (1).