HOTNOG s.m. 1. (Mold., Criș., Trans. SV) Comandant peste o sută de ostași. A: Cornilie hotnogul . . . i s-au grăit lui ... să te cheame în casa sa. AP. 1646, 35^v. Pre mulți din căpetenii, căpitani, hotnogi, . . . i-au spînzurat si i-au înțăpat. CRB, 162^r. Să strîngă pe toate laturile hotnogii și voievozii. A 1756, 8^v; cf. URECHE; VARLAAM; NECULCE. C: Sluga acelui hotnogiu ce era pus pre o sută de viteaji. MOL. 1695, 67^r. Iară hotnogiul. . . să spăimîntă. STR 49^r; cf. SICRIUL DE AUR, apud TEW; C 1729, 55^v. 2. (Trans. SV) Conducător. Fij Doamne hodnogs nouae. AGYAGFALVI, apud TEW. Ku mai mari hodnogsi. PSALTIRE SEC. XVII, apud. TEW. Variante: hodnogi (AGYAGFALVI, apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW), hotnogiu (MOL. 1695, 67^r; STR 49^r). Etimologie: magh. hadnagy. Vezi și hotnogie. Cf. buluc-baș, iuzbașă, vătaf (1); c h i v e r n i s i t o r, chivernitor, ispravnic (1), nacealnic, p o v a ț ă.