hrisov sn [At: GCR. I, 174/35 / V: ~stov, râstov, ristob, ristov, rostov / Pl: ~oave / E: gr χρυσόβουλον „bulă de aur”, vsl хрицовоулъ] 1-3 (În Evul Mediu) Act emanat de la un suveran, prevăzut cu pecetea acestuia și servind ca titlu de proprietate, ca diplomă de boierie, ca titlu pentru un privilegiu etc. Si: hrisovul (1-3) , hristoagă (1-3) Cf carte domnească.