hrișcă sf [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: har~, hir~, ~icică, r~ / E: mg haricska, ucr хричка] 1 Plantă erbacee meliferă, cu frunze triunghiulare, cu flori roz, roșii sau albe și cu semințe mici, lunguiețe și negricioase (Fagopyrum esculentum). 2 (Pex) (Csc) Semințe ale acestei plante, care se folosesc pentru hrana oamenilor și a animalelor. 3 (Îc) Hir~-deasă Plată erbacee cu flori albe-verzui (Polygonum dumentorum). 4 (Reg) Oaie pistruiată.