Definiția cu ID-ul 499129:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

huzur (-ruri), s. n. – Bunăstare, trai comod, lipsă de griji. – Mr. huzure. Tc. huzur (Șeineanu, II, 217; Roesler 606; Lokotsch 877; Ronzevalle 81), cg. ngr. χουζούρι. – Der. huzuri, vb. (a trăi comod, în belșug și trîndăvie).