Definiția cu ID-ul 911658:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HÎRTIUȚĂ, hîrtiuțe, s. f. Diminutiv al lui hîrtie (2). Din buzunărașul cojocului de sub haină, scoase o hîrtiuță pe care erau așternute stîngaci cîteva rînduri. MIHALE, O. 67. O pală de vînt îmi smulse hîrtiuțele ca pe un zmeu. I. BOTEZ, ȘC. 29. – Pronunțat: -ti-u-.