Definiția cu ID-ul 1246236:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HĂCUI vb. (Mold.) A rupe; a tăia (în bucăți). Și-i hăcuirâ spinarea cu toiagele. DOSOFTEI, VS. Pre un Stamatesco ce era grec ... cu sabia ... l-au hăcuit bucăți. PSEUDO-COSTIN. Etimologie: germ. hacken. Cf. s p î r c u i (1).