ia² i [At: DOSOFTEI, V. S. 102/1 / V: iem / E: ns cf bg я] 1 Cuvânt care apare înaintea unui imperativ, spre a atrage atenția interlocutorului asupra îndemnului care i se va da Si: (pop) ian. 2 Iată! 3 Cuvânt care corespunde unui gest demonstrativ. 4 Cuvânt care apare înaintea unui pronume demonstrativ sau a unui adverb spre a atrage atenția interlocutorului asupra lor. 5 (Îe) ~ așa Numai întâmplător, fără nici o intenție precisă. 6 Cuvânt care arată indiferența față de ceea ce urmează. 7 Cuvânt care introduce un răspuns.