Definiția cu ID-ul 499188:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ibríc (ibríce), s. n. – Vas cilindric cu coadă lungă. – Mr., megl. ibric. Tc. ibrik (Roesler 593; Șeineanu, II, 222; Lokotsch 894), cf. ngr. ἰμπρίϰι, alb. brik, bg., sb. ibrik.Der. ibrictar, s. m. (înv., slujbaș la curte care dădea domnitorului ibricul), din tc. ibriktar.