IMITA, imit, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la persoane) A-și potrivi modul de gîndire, de comportare etc. după altcineva, a lua pe cineva ca exemplu. Să imităm... p-acei ce-i vedem făcînd bine. PANN, P. V. II 21. ♦ A reproduce cu dibăcie felul de a vorbi, gesturile, mișcările caracteristice cuiva, pentru a scoate efecte comice. 2. (Cu privire la scriitori, artiști sau opere literare, artistice etc.) A lua ca model. ♦ A reproduce întocmai, a copia cu fidelitate. V. contraface. Ți-a imitat scrisul. ▭ Cine erau acei meșteșugari, care imitau în var, în ceară și în argilă făptura omenească?GALACTION, O. I 116. ◊ Absol. A învăța nu înseamnă a imita. V. ROM. decembrie 1953, 275. - Prez. ind. și: (învechit) imitez (SADOVEANU, Z. C. 42, GHEREA, ST. CR. I 96).