*impersonál, -ă adj. (lat. impersonalis). Care n’are personalitate, care nu se aplică numaĭ uneĭ persoane, ci orĭ-cuĭ ar fi: legea e impersonală. Banal, lipsit de originalitate: stil impersonal. Gram. Se zice despre verbele uzitate la persoana a treĭa a singularuluĭ (numite și unipersonale), ca: trebuĭe, ploŭă, ninge. Modu impersonal, infinitivu, care nu arată persoana. Adv. În mod impersonal: a vorbi impersonal.