IMPOSIBIL, -Ă, imposibili, -e, adj. Care nu e posibil, care nu se poate îndeplini; irealizabil. Lucru imposibil. Situație imposibilă. ◊ (Adverbial) Se întindea și aici molima din Moldova? Imposibil... DUMITRIU, B. F. 13. ◊ (Substantivat) Deci visul se îndeplinise! Imposibilul se făcuse posibil, sonor, dogoritor! GALACTION, O. I 150. ◊ Expr. A face imposibilul = a face tot ceea ce îi stă cuiva în putință pentru a realiza ceva. ♦ (Familiar, despre oameni) Nesuferit, insuportabil. Pînă și cuie pentru tablouri mi-a cerut. E un imposibil. PAS, Z. IV 160.