imputat, ~ă [At: PSALT. HUR. 226/1 / V: (înv) îm~ / Pl: ~ați, ~e / E: imputat] 1 av (Reg; îf îm~) Cu măsură. 2 a (Înv; d. oameni, lucruri) Căruia i se reproșează ceva Si: blamat, certat, dojenit, învinuit, mustrat, ocărât. 3 a (D. oameni) Certat cu cineva. 4 a (D. fapte, acțiuni etc.) De care cineva e făcut răspunzător.