INCENDIA, incendiez, vb. I. Tranz. 1. A pune, a da foc (unui lucru), a aprinde (cu scopul de a provoca pagube). Fasciștii germani au incendiat totul, sat cu sat, casă cu casă. STANCU, U.R.S.S. 84. ♦ Fig. A provoca un război, o conflagrație; a ațîța spiritele, a incita, a îndemna la acțiuni violente, la războaie de cotropire etc. 2. Fig. A colora în roșu, a împurpura. Dincolo de marginile satului apusul incendiază cîmpiile cu mari flăcări roșiatice. BOGZA, C. O. 395. Pe dealul de dincolo de iazul lui Măciucă se arăta soarele mare, roș-înfocat, incendiind apa, umplînd valea de pulbere de aur. SADOVEANU, O. VI 175. Soarele cade spre apus, incendiind sus ferestrele. CAMIL PETRESCU, T. II 173. – Pronunțat: -di-a.