INDEPENDENȚĂ s.f. 1. Stare în care se găsește un stat, un popor care se bucură de suveranitate națională; neatîrnare. ♦ Stare de neatîrnare economică și socială (a unei persoane sau a unei clase sociale). 2. Libertate sau înclinare de a face sau de a privi ceva în mod independent. 3. Proprietate a unui sistem axiomatic constînd în aceea că nici una din axiomele sale nu este deductibilă din celelalte. [< fr. indépendance].