Definiția cu ID-ul 913642:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INDIVIDUAL, -Ă, individuali, -e, adj. 1. Care aparține unei singure persoane, al unui individ; personal. Gospodăria individuală, fărîmițată, după cum spune Lenin, «condamnă oamenii la întuneric, la mizerie, la răzlețire». GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 207. ♦ Care privește o singură persoană, care privește pe fiecare individ în parte. ◊ (Adverbial) Primirea în partid a celor mai buni oameni ai muncii se poate asigura numai dacă organizațiile de bază desfășoară o intensă muncă politică, numai dacă ele se ocupă individual de muncitorii fruntași și îi ajută să crească politicește. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 107. ◊ (Substantivat) Caracterul este unitatea dintre individual și tipic. V. ROM. mai 1953, 196. 2. Care este executat de individ (și nu de colectivitate). Muncă individuală. Întreceri individuale și de grupă.Studiu individual = studiu întreprins în mod izolat (nu în grup). Caiet de studiu individual. – Pronunțat: -du-al.