indulgent, ~ă [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~nți, ~e / E: fr indulgent, it indulgente, lat indulgens, -tis] 1-2 smf, a (Îoc sever) (Persoană) care iartă ușor Si: iertător. 3-4 smf, a (Persoană) care manifestă indulgență (1) Si: îngăduitor, tolerant. 5 a Care trece cu vederea. 6 a Care se arată bun cu cei care au greșit Si: iertător, îngăduitor.