INFORMAȚIE. Subst. Informație, sens, semnificație, conținut, denotație, valoare, noimă, tîlc; conotație. Cunoștințe, noțiuni, idei, date. Știre, veste, noutate, novita (înv.), nuvelă (înv.); mesaj, anunț, comunicat. Informare, înștiințare, încunoștințare, obștire (înv.), vestire, sesizare; indicație, îndrumare, lămurire, explicație, explicare; raport, raportare. Cunoaștere, știință, pregătire, instrucție. Semn, semnal, indice, indiciu. Sistem de semne, cod. Entropie. Redundanță. Sursă de informație. Sistem informațional. Teoria informației. Informatică. Adj. Informațional, de informație, informativ. Semnificativ, cu înțeles, denotativ; conotativ. Indicator, indicativ (rar), semnalizator. Entropie. Redundant. Vb. A fi informat, a dispune de informații, a fi la curent cu..., a cunoaște, a avea cunoștință de ceva, a ști. A se informa, a se pune la curent cu..., a se documenta, a cere informații, a descoase (fig.), a trage pe cineva de limbă, a stoarce informații; a afla, a auzi, a prinde de veste, a oblici (înv. și pop.). A informa, a înștiința, a încunoștința, a obști (înv.), a comunica, a anunța, a da de știre, a știrici (reg.), a da de veste, a trimite vorbă, a vesti, a semnala, a pune pe cineva la curent cu..., a aduce la cunoștință. V. carte, cunoaștere, cuvînt, jurnalistică, mesager, scrisoare, semn, semnificație, vorbire.