inhibitor, ~oare [At: RALEA, E. O. 98 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: fr inhibiteur] 1-2 a Care inhibă (1-2) Si: inhibitiv (1-2). 3-4 sm (Chm) Substanță chimică adăugată în proporții mici pentru a (încetini sau) împiedica anumite reacții chimice. 5-6 (Med) sm (Preparat sau) tratament care împiedică dezvoltarea unui agent patogen, frânează desfășurarea unui proces fiziologic etc.