INIMIOARĂ, inimioare, s. f. 1. Diminutiv al lui inimă. Simți un nu știu ce colea la inimioară. ISPIRESCU, L. 35. Ce dor greu supune Inimioara ta? ALECSANDRI, P. I 197. Rău mă doare inimioara De copii, de soțioară. id. P. P. 197. 2. Mistrie mică, ascuțită, folosită la netezirea formelor de turnătorie. – Pronunțat: -mioa-.