Definiția cu ID-ul 914127:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INSUFICIENT, -Ă, insuficienți, -te, adj. Care nu ajunge, care nu e de ajuns, neîndestulător (cantitativ); care nu satisface (calitativ), nesatisfăcător. Datorită faptului că imprimările sînt insuficiente în raport cu necesitățile, multe din aceste cîntece au rămas necunoscute de mase. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 2/2. ◊ (Adverbial) Elev insuficient pregătit. ♦ (Substantivat, m.) Notă, calificativ sub limita de admitere la o probă, la un examen. A luat un insuficient la matematici. – Pronunțat: -ci-ent.