INSUFLA, insuflu, vb. I. Tranz. 1. A introduce prin presiune gaze, vapori sau pulbere în interiorul unui spațiu închis (cuptoare înalte, cubilouri etc.). 2. Fig. A-i trezi cuiva un gînd, un sentiment, un avînt creator; a inspira (1). V. sugera. Aceste simțimîntele le va insufla unor oameni vii, care îl interesează mai cu seamă din punctul de vedere al unui anumit simțămînt, lăsînd în umbră celelalte. GHEREA, ST. CR. II 250. Simțirea vie ce tu mi-ai insuflat. ALECSANDRI, P. I 139. Fața lui tînără și bărbătească insufla încredere. NEGRUZZI, S. I 30. ♦ (Învechit) A însufleți, a îmbărbăta, a stimula. A patriei iubire Ce odată-n aste locuri pe strămoși îi insufla. ALEXANDRESCU, P. 137.