INTERIOR¹, interioare, s. n. 1. Partea dinăuntru a unui lucru, spațiu, loc aflat între anumite limite. Să dăm mîine [portțigaretul] să-ți graveze în interior monograma. C. PETRESCU, Î. II 232. ◊ Loc. prep. În interiorul... = înăuntrul. Case albe cu cerdac în interiorul cărora vara domnea o răcoare de sulfină. ARGHEZI, P. T. 116. 2. Partea dinăuntru, cuprinzînd mobila și aranjamentul unei locuințe, a unui apartament, a unei camere; locuință. Ținea să aibă un interior plăcut. BART, E. 43. Lămpi mari... aruncă o lumină albă peste covoarele orientale ce îmbracă aproape tot acest interior luxos. VLAHUȚĂ, O. A. III 5. Neajunsurile practice ale traiului, hrană ordinară, interior mizer. CARAGIALE, N. S. 23. ♦ Tablou reprezentînd partea dinăuntru a unei camere. Pictorul a expus numai interioare. ♦ (Cinematografie; la pl.) Scene care se petrec înăuntru, în casă. Se filmează interioarele. 3. Teritoriul național al unui stat. Necesitățile industriei socialiste sînt satisfăcute în interior. SAHIA, U.R.S.S. 90. 4. Post telefonic instalat în cadrul unei centrale telefonice care face legătura între diferitele secții ale unei instituții, ale unei întreprinderi etc. Dați-mi interior 55! – Pronunțat: -ri-or.