INTERIOR², -OARĂ, interiori, -oare, adj. 1. Situat înăuntrul unui lucru, al unui spațiu limitat; de dinăuntru, intern. [Cheie] prinsă cu un ac de siguranță în buzunarul interior al vestei. C. PETRESCU, C. V. 44. Curtea interioară dintre castel și conacul vechi era plină de țărani. REBREANU, R. II 189. Pămîntenii vor simți de îndată foloasele produse prin dezvoltarea industriei interioare. ODOBESCU, S. II 111. 2. Fig. Care privește natura morală a omului; lăuntric. Eminescu a realizat în versurile lui o melodie interioară pentru care textul apare ca un libret. SADOVEANU, E. 80. ◊ For interior = conștiință. – Pronunțat: -ri-or.