interpretare sf [At: GHICA, S. 588 / Pl: ~tări / E: interpreta] 1 Atribuire a unui sens unui lucru, unui fenomen Si: interpretat¹ (1), (înv) interpretațiune (1). 2 (Spc) Atribuire a unui sens oarecare unui text, unei legi etc. Si: interpretat¹ (2), interpretațiune (2). 3 Sens, semnificație acordată unui fapt, unui fenomen etc. Si: interpretat¹ (3), (înv) interpretațiune (3). 4 (Spc) Comentare, explicație dată unui text (vechi) Si: interpretat¹ (4), (înv) interpretațiune (4). 5 Redare prin mijloace adecvate a conținutului unei opere muzicale, dramatice, literare etc. Si: interpretat¹ (5). 6 Operație logică prin care variabilele dintr-o formulă sunt înlocuite cu valori corespunzătoare lor.