INTERPRETÁRE (< interpreta) s. f. 1. Acțiunea de a interpreta. ♦ Comentare și explicare critică a unui text care aparține în mod obișnuit unui autor vechi. ♦ Modul particular sau personal în care o operă în care o operă de artă este prezentată sau redată de către artistul interpret sau de un ansamblu artistic. V. și hermeneutică. 2. (LOG., MAT.; în epistemologie) Operație prin care variabilele dintr-o formulă sunt înlocuite cu valori corespunzătoare; ansamblul semnificațiilor (sensurilor) atribuite prin anumite mijloace elementelor (expresiilor, formulelor, simbolurilor etc.), teoriilor științifice sau abstract-deductive. 3. Interpretarea legilor = încadrarea unei situații concrete în regula generală și abstractă, consacrată de norme de drept, în vederea aplicării acesteia din urmă.