INTIMIDA, intimidez, vb. I. Tranz. (Cu privire la o persoană) A face să devină timid, a insufla teamă; a speria, a încurca, a zăpăci. Frumusețea ei... mă intimida. GALACTION, O. I 98. Liniștea Anei îl intimida. VLAHUȚĂ, O. A. III 122. ◊ Refl. Se intimidează înaintea a tot ce e mare. C. PETRESCU, Î. II 58.