INUNDA, inund, vb. I. Tranz. 1. (Despre ape; la pers. 3) A ieși din matcă și a se revărsa peste maluri; a acoperi o întindere de pământ (revărsându-se peste maluri); a se revărsa, a îneca, a potopi; p. ext. a pătrunde în cantitate mare într-o sondă petrolieră, într-o mină, într-o locuință. 2. A face să pătrundă o cantitate de apă într-un strat petrolifer, pentru a produce mărirea presiunii interne a zăcământului. 3. Fig. (Despre sudoare, lacrimi, lumină etc.; la pers. 3) A umple, a acoperi din abundență; a năpădi, a uda; a copleși. – Din fr. inonder, lat. inundare.