INVENȚIE (< fr. invention < lat. invențio, descriere, născocire) Invenția se referă la elementele produse, descoperite sau inventate de imaginație, pentru realizarea unei opere literare sau a oricărei opere artistice. Ea constituie procesul inițial în elaborarea și structurarea unei creații artistice. Termen devenit sinonim cu ficțiunea, fantezia, imaginația. În retorică, ea reprezintă acea parte a compoziției care are ca obiect căutarea și alegerea ideilor ce urmează să fie cuprinse într-un discurs. Pentru aceasta, oratorul trebuie să țină seama de scopul urmărit, acela de a convinge, de a plăcea și de a sfătui, după cum arată Cicero în De oratore, utilizind ca mijloace retorice probele (v.), demonstrație a celor ce au să urmeze, moravurile (v.) care vor contribui la atragerea bunăvoinței, și pasiunile (v.), prin care se impresionează inimile ascultătorilor. Aceste mijloace retorice constituie materialul retoric brut al discursului. După natura lor, ele sînt grupate în mijloace intelectuale sau argumentele propriu-zise, mijloace afective - pasiunile, mijloace voluntare – probitate, energia și modestia, cuviința.