INVENȚIE, invenții, s. f. 1. Realizare a unui nou sistem tehnic (aparat, mașină etc.), a unui nou procedeu de obținere a unui material etc.; (concretizat) aparat, mașină inventată. Marele învățat rus A. S. Popov a dăruit omenirii una din invențiile cele mai de seamă ale zilelor noastre, radioul. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 343, 2/1. 2. Plăsmuire, neadevăr, minciună. 3. Găsirea temelor și formelor expresive celor mai potrivite într-o creație artistică. Imaginația creatoare, invenția artistică e la fel de valabilă în muzică ca și în celelalte arte. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 388, 3/2. [Victor Hugo] e îmbelșugat ca nimeni altul în invenția verbală. SADOVEANU, E. 225. – Variantă: (învechit) invențiune (pronunțat -ți-u-) (ODOBESCU, S. II 107) s. f.