invocație sf [At: ZAMFIRESCU, R., 112 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr invocation, lat invocatio, -onis] 1 Chemare în ajutor, de obicei a unei divinități Si: invocare (1). 2 Citare de fapte în sprijinul unei teze Si: invocare (2). 3 (Spc) Chemare, cu valoare stilistică, adresată de către poet muzei sau unor divinități ca să-l inspire Si: invocare (3). 4 (Spc) Procedeu stilistic prin care oratorul sau scriitorul interpelează un personaj, de obicei istoric, absent Si: invocare (4).