Definiția cu ID-ul 499775:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
iorgan (-ne), s. n. – Plapumă, cuvertură. – Megl. iurgan(e). Tc. yorgan (Șeineanu, II, 227), cf. bg., sb. jorgan. – Der. iorgangiu, s. m. (înv., plăpumar); iorgangerie, s. f. (înv., plăpumărie).