iscoditor, ~oare [At: COD. VOR. 161/4 / Pl: ~i, ~oare / E: iscodi + -tor] 1 a (Înv) Care caută să obțină ceva. 2-3 smf, a (Persoană) care caută să înțeleagă, să afle, să observe cu de-amănuntul. 4-5 a, av (Care este) bănuitor. 6-7 smf, a (Persoană) care pune întrebări insistente (pentru a se informa sau) căutând să descopere un secret Si: (înv) iscodaci (1-2). 8-9 smf, a (Persoană) care inventează Si: născocitor, (înv) iscodaci (3-4). 10-11 av, a (Într-un mod) curios. 12 a (Prt) Care răspândește minciuni.