Definiția cu ID-ul 1114383:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

iscusință sf [At: (a. 1785) GCR II, 144/19 / V: ins~, ~cos~, ~uși~ / Pl: ~țe, ~ți / E: iscusi + -ință] 1 Ușurință de a face un lucru ca urmare a unei bune deprinderi sau înclinații Si: abilitate, dexteritate, dibăcie, (înv) iscusire (1), îndemânare, pricepere. 2 Agerime a minții Si: (înv) iscusire (2), inteligență, istețime. 3 (Pex) Capacitate de a-și ascunde adevăratele intenții (reprobabile) Si: (înv) iscusire (3), viclenie. 4 Talent. corectat(ă)