iscusit, ~ă [At: NEAGOE, ap. GCR I, 169/18 / V: ins~, ~cos~ / Pl: ~iți, ~e / E: iscusi] 1-2 smf, a (Persoană) care are multă experiență Si: expert, priceput. 3-4 smf, a (Persoană) cu pregătire într-un anumit domeniu Si: învățat. 5-6 a, av (În mod) inteligent. 7-8 a, av (În mod) viclean. 9-10 a, av (Care este) făcut cu pricepere, cu măiestrie, cu artă. 11 a (Înv; d. oameni, națiuni) Cu o cultură avansată Si: civilizat. 12 a (Înv; irn; d. oameni) Infatuat. 13 a (Înv; d. oameni) Cu aspect fizic plăcut Si: arătos, chipeș. 14 a (Înv) Fin. 15 a (Înv) Bun pentru un anumit lucru Si: potrivit.