Definiția cu ID-ul 676657:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
istéț, -eáță adj., pl. ețĭ, ețe (vsl. istĭcŭ, „făptaș, vinovat”; bg. istec, „reclamant”, cu înț. vsl. lĭstĭcŭ, bg. lŭstec, „viclean”). Deștept, priceput, sagace. Adv. În mod isteț.