izbitor, ~oare a [At: ALECSANDRI, P. P. 142 / Pl: ~i, ~oare / E: izbi + -tor] 1 Care lovește puternic ceva sau pe cineva. 2 Care izbește repede violent ceva sau pe cineva. 3 (Fig; d. lumină) Care cade puternic drept în fața sau în ochii cuiva. 4 (Înv) Care atacă. 5 (Fig) Care impresionează puternic pe cineva Si: frapant, surprinzător. corectat(ă)