jalnic, -ă adj. 1 Care este trist, dureros, dezolant. Strigăte jalnice. ◊ (adv.) Jalnic sună Și sălbatec se plîng regii în giganticul mormînt (EMIN.). 2 (despre situații, stări sau despre ființe, aspectul, înfățișarea etc. ale lor) Care provoacă milă; demn de compătimit. Nu plîngeți pentru jalnica lor stare? (CON.). ◊ Salcie jalnică v. salcie. 3 (fam.; despre oameni) Care este penibil, ridicol. Este un om jalnic, nu are simțul ridicolului. ◊ (adv.) În fața necazurilor, s-a purtat jalnic. 4 (înv.) Îndoliat; de doliu. • pl. -ci, -ce. /jale¹ + -nic.