jarcă sf [At: ȘEZ. XXXII, 137 / V: jăr~ / Pl: jărci / E: ns cf jerpeli, jarpan] (Mol; Buc) 1 Piele de oaie veche și roasă Si: tuhoarcă. 2 (Pex) Oaie bătrână și slabă. 3 Vită slabă. 4 (Fig) Femeie bătrână. 5 (Fig) Persoană rea de gură. 6 (Fig) Om înalt și slab. 7 Căciulă roasă și uzată.