jefuire s.f. 1 jaf, jefuit¹, pradă, prădare, prădat¹, rapt, <înv. și pop.> apucătură, prădăciune, răpire, <pop.> plean, <înv. și reg.> jerpelire, <reg.> haram, răbălaș, răblușag, <înv.> apucare, apucat¹, dobândă, prădășug, prădătură, privască, răpiciune, răpit¹, răpitură, răpștire, <arg.> globire. Motivul crimei a fost jefuirea. 2 deposedare, despuiere, prădare, spoliație, spoliere, <fig.; pop. și fam.> dezbrăcare. Jefuirea bătrânilor de bunurile lor s-a făcut prin înșelăciune. 3 extorcare, jecmăneală, jecmănire, <rar> extorsiune, <reg.> jăpcănire, <fig.> jumulire, jupuială, jupuire. 4 devalizare, devastare, prădare, spargere, <arg.> călcare, giolărie, gioleală, intervenție, paradeală, trăsnaie, trosneală. Au fost arestați pentru jefuirea casei. Jefuirea seifului băncii s-a făcut în câteva minute.