jeli vb. IV. 1 tr., intr. a boci, a jelui, a plânge, a tângui, <înv. și reg.> a petrece, a văita. Mereu își jelește fiul mort. 2 refl. (despre oameni) a se boci, a se căina, a se jelui, a se lamenta, a se plânge, a se tângui,a se văicări, a se văita, <înv. și pop.> a se ofta,<pop.> a se aoli, a chiui, a se mișeli, a se neferici, <înv. și reg.> a se obidi, a se olălăi, a se olecăi, a se screme, a striga, <reg.> a se cânta, a se frăsui, a se găvăli, a se geveli, a se lilii, a se pănăta, a se plângătui, a se scârbi, a se văiera, a se văina, a se vălăcăi, <înv.>a glăsi, a se glăsui, a hlipi, <fig.; înv. și pop.>a se tăvăli, <fig.; fam.> a scheuna. Toată ziua se jelește că viața îi este plină de greutăți. 3 tr. (compl. indică oameni sau soarta,suferințele, nenorocirile, necazurile etc. lor)a căina, a compătimi, a deplânge, a deplora, a jelui, a plânge, <rar> a compasiona, <înv. și pop.> a tângui, a văicări, <înv. și reg.> acăi, <reg.> a sărăci, a șăinăli, a văiera, a văita, <înv.> a obida, <latin.; înv.> a lugi. Îl jelește pentru suferința sa. 4 refl. (înv.; despre oameni) v. Căi. Pocăi¹. Regreta.